🗊Презентация Noţiunea, obiectul şi sistemul dreptului ecologic

Cuprins Formele de interacţiune dintre societate şi natură, dezvoltarea lor la etapa actuală. Poluarea: noţiunea şi efectele; Funcţia ecologică a statului. Conceptul politicii de mediu a statului; Apariţia şi dezvoltarea dreptului ecologic. Noţiunea dreptului ecologic; Raporturile juridice ecologice. Temeiurile de apariţie, modificare şi stingere a raporturilor juridice ecologice; Obiectele naturii şi resursele naturale, Arii naturale protejate de stat; Principiile dreptului ecologic; Metodele de reglementare a raporturilor juridice ecologice; Sistemul dreptului ecologic. Corelaţia dintre dreptul ecologic cu alte ramuri de drept.

Ecologie din greaca se explică ca “oicos”, ce ar însemna “casă” şi “logos” – ştiinţă, altfel spus ştiinţă despre casă. Ecologie din greaca se explică ca “oicos”, ce ar însemna “casă” şi “logos” – ştiinţă, altfel spus ştiinţă despre casă. Mediul ambiant este condiţia şi sursa vieţii omeneşti, teritoriu în care statul îşi exercită suveranitatea sa, în care sunt amplasate unităţile industriale, agricole şi cu alta destinaţie economico - culturala. Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi flora, fauna, societatea umană, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile arheologice şi istorice, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. Protecţia mediului ambiant – reprezintă măsuri statale şi publice îndreptate spre protecţia, restabilirea şi utilizarea raţională a resurselor naturale şi îmbunătăţirea stării mediului natural şi este parte al ecologiei.

Există două feluri de interacţiuni: Există două feluri de interacţiuni: Interacţiunea economică – folosirea naturii de către om pentru satisfacerea necesităţilor materiale şi producţie. Interacţiunea ecologică – este protecţia mediului în scopul menţinerii omului ca un organism social şi biologic şi mediului natural de existenţă al acestuia.

Omul influenţează asupra mediului său: Omul influenţează asupra mediului său: prin utilizarea resurselor; prin schimbarea mediului pentru rezolvarea problemelor sale economice. Activitatea negativă a omului asupra mediului, din punct de vedere obiectiv, se divizează în trei forme: a. Poluarea; b. Epuizarea resurselor naturale; c. Distrugerea mediului natural; Poluarea mediului este modificarea fizico – chimică a conţinutului elementelor naturale (aer, apă, sol), care ameninţă viaţa şi sănătatea oamenilor şi starea mediului. Conform Regulilor de la Montreal (art.1) din 1983 aplicate pentru poluarea transfrontalieră, prin poluare se subînţelege orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanţe sau energii cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să diminueze beneficiarii sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului

Poluarea poate fi: Poluarea poate fi: Naturală (cosmică) Antropogenă Chimică Fizică (termică, radioactivă, sonoră, vibratore) Biologică (contaminare microbiologică a mediului prin inhalare sau ingerate) Poluarea contemporană este generată de câteva activităţi umane: industria, transportul şi agricultura intensivă şi industrializată. Efectele poluării la nivel global: Crearea efectului de seră (mărirea nivelului Oceanului planetar, mărirea pustiurilor) Poluarea aerului atmosferic (găurile de ozon) Poluarea Oceanului Planetar

Epuizarea – este pierderea treptată a acelor resurse naturale care servesc omului izvor al activităţii economice Epuizarea – este pierderea treptată a acelor resurse naturale care servesc omului izvor al activităţii economice Supuse epuizării: pădurile, apele potabile Distrugerea – este pierderea treptată a calităţilor , sau speciilor care servesc drept izvor al activităţii economice. Supuse distrugerii: terenurile, speciile de plante, animale Cauzele poluării, epuizării şi distrugerii Resurselor Naturale sunt: Obiective: Posibilitatea limitată al Pământului la auto curăţire şi auto regenerare; Limitele fizice ale Pământului; Industrie “fără deşeuri al naturii” şi industrie cu deşeuri. Subiective: Lipsa activităţilor organizatorice şi economice din partea statului; Lipsa educaţiei / culturii ecologice Indiferenţa / apatia ecologică

Îndreptată spre protecţia şi regenerarea resurselor naturale. Îndreptată spre protecţia şi regenerarea resurselor naturale. Istoricul apariţiei: Sec. 19 – ideea protecţiei monumentelor naturii (conservarea); Sec 20 – ideea folosirii “raţionale” a naturii, în “raţional” se include atât aspectul economic, cât şi cel ecologic; Anii ‘’60 ai secolului 20 – ideea protecţia şi îmbunătăţirea mediului (obiectul protecţie este nu numai natura, dar omul, viaţa şi sănătatea acestuia.) A trecut prin patru etape, având o importanţă la nivel global: de stabilire a efectelor negative ce survin în urma activităţilor antropogene asupra mediului (anii ‘60 - 70); de elaborare a programelor de protecţie a mediului (anii ’70 - 80); realizarea programelor îndreptate spre restabilirea mediului (anii ’80 - 90) – ca rezultat Conferinţa de la Rio de Janeiro “Mediu înconjurător şi dezvoltarea durabilă” Programele de dezvoltare durabila (după conferința de Rio de Janeiro’92 - prezent Trecerea la o economie verde (Rio de Janeiro 2012)

Funcţia unui stat democratic reprezintă direcţiile principale sau de bază a activităţii sale, determinate de necesitatea hotărârii anumitor probleme generale ale societăţii. Funcţia reprezintă rolul statului în societate. Funcţia unui stat democratic reprezintă direcţiile principale sau de bază a activităţii sale, determinate de necesitatea hotărârii anumitor probleme generale ale societăţii. Funcţia reprezintă rolul statului în societate. Principalul rol pe care îl joacă funcţia ecologică a statului se exprimă prin asigurarea ştiinţific argumentat a corelaţiei intereselor ecologice şi economice a societăţii, să fie garanta în realizarea şi apărarea drepturilor omului la un mediu sănătos, adecvat pentru viaţa şi sănătatea omului. Funcţia ecologică a statului include în sine: Activitatea de administrare cu resursele naturale în interesul societăţii; Asigurarea folosirii raţionale a resurselor naturale în scopul prevenirii dispariţiei acestora; Protecţia drepturilor omului şi intereselor legitime. Funcţia ecologică se realizează prin forme (metoda şi posibilitatea de executare a funcţiei).

A. Normativă (folosirea actelor normative ecologice) A. Normativă (folosirea actelor normative ecologice) B. Organizatorică (aprobarea măsurilor economice, bugetare, fiscale) standardizarea, expertiza, monitoringul etc. Pentru implementarea recomandărilor Conferinţei ONU 1992 de la Rio de Janeiro Parlamentul RM adoptă un şir de acte normative în domeniu. (a se vedea lista actelor normative) La fel au fost adoptate acte ce reglementează baza politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă, acestea sunt: Concepţii , Strategii, Programe, Planuri

Obiectivele politicii de mediu: Obiectivele politicii de mediu: A. Prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de mediu, resurselor naturale şi sănătatea populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării; B. Asigurarea securităţii ecologice a ţării. globală Politica de mediu locală Direcţiile prioritare a politicii globale: Crearea unor condiţii de colaborare a tuturor păturilor sociale la atingerea obiectivelor dezvoltării durabile şi la prevenirea crizei ecologice; Contracararea efectelor negative ale globalizării economiei, care afectează securitatea ecologică regională şi naţionale, Direcţiile prioritare a politicii locale: Întărirea capacităţilor în domeniu şi colaborarea intersectorială; Reglementarea impactului, prevenirea poluării şi asanarea mediului;

Industrie; Industrie; Energie; Agricultură şi industrie alimentară; Transporturi şi comunicaţii; Sfera militară; Ecologia socioumană; Ocrotirii sănătăţii; Amenajarea teritoriului şi construcţie; În domeniul locuinţelor şi gospodăriilor comunale; În domeniul sistemelor de informare şi de instruire; În domeniul de cercetare – dezvoltare a mediului. Protecţia şi folosirea resurselor naturale se înfăptuieşte prin: Conservarea solului; Protecţia resurselor de apă şi prevenirea poluării apelor; Prevenirea poluării aerului atmosferic; Gestionarea deşeurilor

Economic Economic Aplicarea principiului “poluatorul plăteşte” “plăteşte beneficiarul de resurse naturale” “prevenirea poluării mediului” “răspunderea extinsivă a producătorulu” (în perspectivă) II. Asigurarea ecologic Reduce riscul impactului negativ asupra mediului a activităţilor economice Îmbunătăţirea managementului întreprinderilor; Acumularea mijloacelor suplimentare pentru prevenirea şi lichidarea consecinţelor accidentelor ce au cauzat impact pentru mediu.

Etapele dezvoltării reglementărilor în domeniul dreptului ecologic: Etapele dezvoltării reglementărilor în domeniul dreptului ecologic: Legea braniştii (Ştefan cel ) Anafora pentru Codri, Dumbravi şi Lunci; Codul silvic 1787; În domeniu folosirii resurselor naturale; În domeniu protecţii a naturii; Etapele dezvoltării dreptului ecologic Dreptul civil Dreptul folosirii resurselor naturale Dreptul protecţiei naturii Dreptul ecologic Cerinţele pentru existenţa unei ramuri de drept: Interesul statului; Obiectul ramurii de drept (specificul acestuia); Metodă proprie de reglementare;

Totalitatea normelor juridice, ce reglementează relaţii sociale specifice în domeniul utilizării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător de influenţe negative de ordin fizic, chimic şi biologic ce apare în procesul economic şi de producere sau altul, asigurării respectării drepturilor ecologice şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice. Totalitatea normelor juridice, ce reglementează relaţii sociale specifice în domeniul utilizării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător de influenţe negative de ordin fizic, chimic şi biologic ce apare în procesul economic şi de producere sau altul, asigurării respectării drepturilor ecologice şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.

Raportul juridic ecologic - este o relaţia socială ce apare în procesul interacţiunii societăţii cu natura şi este reglementat de normele dreptului ecologic. Raportul juridic ecologic - este o relaţia socială ce apare în procesul interacţiunii societăţii cu natura şi este reglementat de normele dreptului ecologic. Temeiurile de apariţie / stingere sunt evenimentele şi faptele: Evenimentele – apar şi dau naştere la raporturi ecologice indiferent de voinţa omului. Evenimentele pot fi absolute (cutremurul de pământ) şi relative (raportul de protecţie a pădurii). Faptele sunt acele acţiuni întreprinse de către om ce aduc la apariţia raporturilor juridice ecologice. Faptele depind de – comportamentul omului; divizate în legale (pozitive) şi ilegale (negative) Temeiuri de apariţie / stingere se divizează în directe şi indirecte (primare şi secundare): Actul juridic; Actul normativ; Hotărârea instanţei de judecată; Decizia organelor administrative de stat sau locale

Subiecţii; Subiecţii; Conţinutul. Obiectul; Subiectul: 1. Principal şi obligatoriu în toate raporturile este – STATUL – deoarece conform art. 37 Constiotuţia RM este garantul asigurării dreptului la un mediu sanătos şi ecologic echilibrat; Statul apare: ca purtător al împuternicirilor de administrare; ca proprietar al resurselor naturale; ca structură cu drept de control; de prevenire şi contracarare. 2. Al doilea subiect este persoana fizică sau juridică care acţionează asupra mediului în scopul de-a utiliza RN sau de-a le proteja. Aceştea pot fi divizaţi în cetăţenii RM, cetăţeni străini şi apatrizi. Conţinutul raportului juridic este totalitatea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la raporturi

Obiectul – este aceea faţă de care apar raporturile juridice ecologice. Obiectul raportului juridic este compus din : Obiect material – (componente ale naturii, resursele naturale, arii naturale protejate de stat) Componente ale naturii - elementele şi condiţiile naturale ale Terrei: aerul, apele de suprafaţă şi apele freatice, solul şi subsolul, rocile, masivele muntoase, lumea vegetala şi fiinţele vii; (art. 1 Legea cu privire la expertiza ecologică); Componentele naturii şi bunurile sociale (materiale) creează acel mediu în care există omul. Componentele naturii se deosebesc de cele materiale prin:

Resurse naturale sunt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent si viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale. Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca banca a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea înconjurătoare. (Art.1 Legea cu privire la resurse naturale); Resursele naturale se clasifică: Drept izvor de utilizare: I . Larg (izvor natural folosit în scop ecologic, economic estetic, spiritual)- II. Îngust (numai în sens economic); După potenţialul acestora I . Epuizabile (pădurile, apele, pământul, Zăcămintele Minerale Utile) II. Neepuizabile (energia solara, geotermale, climaterice); Renovabile (reg. Animal, pădurile Nerenovabile -- Anexa 1 Legea cu privire la Resurse Naturale Vezi Anexa 2, 3, 4 al Legii cu privire la Resurse Naturale

Arie naturala protejata - spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui; (art. 1 Legea cu privire la fondul ariilor naturale protejate de stat). Arie naturala protejata - spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui; (art. 1 Legea cu privire la fondul ariilor naturale protejate de stat). ANPS sunt create pentru protecţie, conservare, păstrare, sunt de importanţa naţională, locală şi internaţională. Art. 4 prevede clasificare ANPS a) rezervaţie ştiinţifică; b) parc naţional; c) monument al naturii; d) rezervaţie naturală; e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic); f) rezervaţie de resurse; g) arie cu management multifuncţional; 2) care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii: a) grădină dendrologică; b) monument de arhitectură peisajeră; c) grădină zoologică; 3) stabilite prin alte reglementări internaţionale: a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO); b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar).

I. După felul raporturilor I. După felul raporturilor Ce apar în procesul administrării; condiţie statul este unul din subiecţi; Ce apar în procesul realizării de proprietate asupra Resurselor Naturale; condiţie unul din subiecţi este proprietar al RN; Ce apar în procesul realizării altor drepturi reale; II. Materiale (apar faţa de obiectele materiale) Procesuale ( obiectul este nemijlocit acţiunea) III. De protecţie De folosire

Principiile dreptului ecologic se divizează în trei sub categorii: Principiile dreptului ecologic se divizează în trei sub categorii: Principii generale: Principiul Democratism; Principiul Umanismului; Principiul Legalităţii; Principiul Egalităţii; Principiul Egalităţii tuturor tipurilor de proprietate. II. Principii Speciale: Principiul Priorităţii protecţiei mediului în contextul dezvoltării social economice a populaţiei pentru prezent şi viitor; Principiul prevenirii poluării; Principiul interzicerii poluării; Principiul “Poluatorul plăteşte”; Principiul Răspunderii pentru încălcarea legislaţiei ecologice şi cauzării prejudiciului mediului;

Principiul Folosirii raţionale şi în complex a resurselor naturale; Principiul Folosirii raţionale şi în complex a resurselor naturale; Principiul Folosirii conform destinaţiei şi conform scopurilor; Principiul cooperării şi susţinerii internaţionale Accesul la informaţia de mediu; Participarea publicului în luarea deciziilor de mediu; Acces la justiţie în materie de mediu; Instituţionale Principiul Priorităţii resurselor naturale protejate; Principiul Priorităţii apelor potabile şi minerale; Principiul Priorităţii terenurilor agricole; etc