🗊Презентация Componente şi circuite electronice pasive - CCEP

Componente şi circuite electronice pasive - CCEP CURSUL 2 CURS INTRODUCTIV

Cuprins Semnale electrice Caracteristici şi parametri de circuit Reprezentarea mărimilor electrice la scară logaritmică

Semnale electrice Noţiunea de semnal este ataşată unei mărimi fizice variabile, susceptibilă de a purta informaţie. Dacă mărimea fizică variabilă nu este suportul unei informaţii, ea se numeşte zgomot. În circuitele electrice se întâlnesc două tipuri de semnale electrice: Tensiunea electrică (prescurtat tesiune) Curentul electric (prescurtat curent)

Ilustrarea noțiunii de semnal

Notații pentru semnalele electrice Orice semnal electric se notează printr-un simbol literal şi unul sau mai mulţi indici. Atât simbolul cât şi indicii au dublă semnificaţie: prin numele literei şi prin caracterul acesteia (majusculă sau minusculă). În cazul textelor editate, inclusiv scrierea cu caractere roman, italic sau bold are semnificaţii standardizate. Pentru a identifica aceste semnificaţii puteți consulta: http://physics.nist.gov/cuu/Units/. Numelei literei folosite ca simbol arată natura fizică a semnalului: i sau I pentru curenţi şi v sau V pentru tensiuni. Numele literei folosite ca indice precizează condiţiile de măsurare sau de definire a semnalelor: locul din circuit, starea circuitului, felul valorii (valoare medie, maximă, etc.). Exemple: indicii i sau I înseamnă intrare (de la input), iar o sau O înseamnă ieşire (de la output).

Notații pentru semnalele electrice Simbolul imprimat cu caracter majusculă desemnează o valoare constantă (tensiune continuă sau curent continuu) sau arată o valoare caracteristică a semnalului variabil (valoare maximă, medie, eficace etc.) Simbolul imprimat cu caracter minuscul arată valoarea instantanee a unei mărimi variabile în timp. Majuscula utilizată ca indice arată o valoare totală (constantă sau variabilă). Indicele minuscul arată o valoare a componentei variabile a semnalului (valoare constantă sau variabilă).

Notații pentru semnalele electrice Cele patru combinaţii posibile pentru notaţia unei tensiuni de ieşire, cu semnificaţiile lor:

Exemplificare

Caracteristici și parametri de circuit Transmitanţele circuitelor electronice sunt descrise de funcţii liniare (pentru circuitele liniare) sau de funcţii neliniare (pentru circuitele neliniare). Reprezentarea grafică a acestor funcţii se numeşte caracteristică electrică. În cazul circuitelor liniare ele se reprezintă prin drepte. Prin reprezentarea grafică a funcţiilor matematice care aproximează funcţionarea circuitului  caracteristici teoretice. (Dacă funcţiile sunt aproximate în scopul simplificării lor caracteristicile se numesc şi ideale). Prin măsurători experimentale (măsurători)  caracteristici experimentale Coordonatele anumitor puncte de pe caracteristicile circuitelor se numesc parametri de circuit.

Familii de caracteristici În majoritatea situaţiilor o mărime electrică nu este funcţie doar de o singură variabilă (electrică sau neelectrică). Dependenţa unei caracteristici de o a doua (sau chiar a treia) mărime fizică se reprezintă sub forma familiilor de caracteristici în plan (sau în spaţiu). În comportarea circuitelor electronice o mărime neelectrică cu influenţă deosebită este temperatura, regăsind-o ca parametru pentru familii de caracteristici.

Familii de caracteristici - exemple

Clasificarea caracteristicilor şi parametrilor de circuit În general în cataloagele cu componente electronice se regăsesc următoarele categorii de caracteristici şi parametri care au în vedere regimurile sau modurile de funcţionare: Caracteristici/parametri statice/statici sau de curent continuu Caracteristici/parametri dinamice/dinamici sau de curent alternativ Caracteristici/parametri pentru regim tranzitoriu Caracteristici/parametri pentru influenţa mediului Caracteristici/parametri pentru puterea disipată

Funcţionarea în curent continuu În acest regim de funcţionare mărimile electrice sunt invariabile în timp (în intervalul de timp de observaţie). Parametrii se pot referi la puncte semnificative de pe caracteristici sau la valori limită absolute, care dacă sunt depăşite produc funcţionarea incorectă a circuitului sau chiar defectarea lui.

Funcţionarea în curent alternativ Funcţionarea circuitului în prezenţa unor semnale variabile, de obicei sinusoidale. Transmitanţele de la o poartă la alta se numesc amplificări sau atenuări (în funcţie de valoarea modului: supra sau subunitară). Suplimentar se defineşte şi amplificarea în putere.

Funcţionarea în curent alternativ – reprezentarea în funcţie de frecvenţă Transmitanţele în curent alternativ sunt influenţate de frecvenţă, f, (sau pulsaţie, =2f), semnalelor. Dependenţa transmitanţelor de frecvenţă se reprezintă prin caracteristici de frecvenţă. Pentru reprezentarea în domeniul frecvenţă mărimile sinusoidale se descriu sub forma unor fazori (vectori rotitori):

Funcţii de transfer Raportul a două mărimi electrice de la două porţi diferite reprezentate sub formă de fazori se numeşte funcţie de transfer. Funcţia de transfer este o mărime complexă caracterizată de modul şi de fază. În consecinţă reprezentarea ei în domeniul frecvenţă are două componente: Caracteristica modul-frecvenţă (raportul amplitudinilor) Caracteristica fază-frecvenţă (defazajul)

Comportarea în regim tranzitoriu Regimul tranzitoriu este tot un regim de funcţionare la variaţii de semnal. Variaţia de semnal poate fi o modificare: de la o valoare statică la altă valoare statică; de la o valoare a frecvenţei la altă valoare a frecvenţei; În cataloage regimul tranzitoriu este caracterizat în general prin parametri de regim tranzitoriu, care sunt valorile unor intervale de timp în care se desfăşoară regimul tranzitoriu pentru o excitaţie specificată (timp de creştere, timp de cădere, timp de stabilire, timp de propagare, etc.).

Influenţa mediului asupra circuitelor Mediul ambiant acţionează prin diferiţi factori asupra circuitelor, în general acţiunea este perturbativă (excepţia o constituie traductoarele). Principalul factor de mediu care influenţează funcţionarea circuitelor este temperatura. Prin acţiunea ei se modifică procesele fizice din intimitatea circuitului (agitaţie termică, dimensiuni, etc.) determinând în felul acesta modificarea parametrilor electrici. Aceste modificări sunt caracterizate prin coeficienţi de temperatură definiţi pentru anumiţi parametri:

Puterea disipată Fenomenele electronice din circuite sunt însoţite inevitabil şi de o disipare de putere sub formă de căldură. Acumularea căldurii poate duce la creşterea semnificativă a temperaturii din vecinătatea circuitelor avînd apoi ca şi consecinţă modificarea parametrilor funcţionali ai circuitelor. De aceea în cataloage sunt specificaţi şi parametri prin care se limitează puterea disipată. Nu toţi parametrii ce specifică valori limită au legătură cu putea disipată de circuite, existând şi alte tipuri de fenomene distructive.

Puterea disipată în c.c. În general puterea se disipă de către un circuit indiferent de regimul de funcţonare, în c.c., în c.a. sau în regim tranzitoriu.

Puterea disipată în c.a.

Toleranţa parametrilor electrici Valorile indicate în cataloage pentru parametri sunt valorile (ţintă) pe care producătorul doreşte să le obţină, ele numindu-se valori nominale. Datorită diferiţilor factori (imperfecţiunile şi fluctuaţiile proceselor tehnologice, costuri reduse, etc.) valorile parametrilor se obţin în proximitatea valorilor nominale. Prin măsurători selective producătorii oferă numai acele componente care au parametrii încadraţi în anumite limite stabilite în jurul valorii nominale. Această abatere maximă acceptată pentru parametrul real faţă de valoarea nominală se numeşte toleranţă.

Exprimarea toleranţei Toleranţa poate fi exprimată în mod absolut, specificându-se valorile minime şi maxime admise pentru parametru. Exprimarea procentuală reflectă abaterea maximă admisibilă pentru valoarea reală faţă de cea nomonală. Cunoscînd toleranţa procentuală se poate determina toleranţa absolută.

Reprezentarea mărimilor electrice la scară logaritmică Prin reprezentarea la scară logaritmică se înlocuieşte reprezentarea unei variabile x prin reprezentarea logarimului său zecimal, lgx (sau natural lnx). Reprezentarea logaritmică se poate face numai pentru valori pozitive ale variabilei. Pentru a asigura această condiţie se reprezintă de obicei modulul variabilelor. Prin logaritmare vechea origine a axelor devine -. Vechile valori subunitare devin negative, iar vechile valori supraunitare devin valori pozitive.

Utilizarea logaritmilor în tehnică Ce avantaje are utilizarea logaritmilor în tehnică? Permit comprimarea domeniului în care se reprezintă mărimile. Conduce la obţinerea unor caracteristici liniarizate Transformă operaţiile de înmulţire/împărţire în operaţii de adunare/scădere  aceste operaţii se pot efectua şi grafic.

Reprezentare liniară - exemplu Ilustrăm reprezentarea la scară liniară a modulelor următoarelor funcţii complexe. Reprezentarea se face pentru un domeniu al frecvenţelor cuprinse între 1000Hz şi 1000MHz.

Reprezentare simplu logaritmică - exemplu Modulele aceloraşi funcţii sunt reprezentate acum într-o scară simplu logaritmică, obţinută prin logaritmarea axei frecvenţelor. Se observă comprimarea ce se obţine pentru domeniul frecvenţelor (înalte).

Caracterizarea mărimilor electrice prin rapoarte logaritmice Rapoartele de transfer reprezintă logaritmii unor rapoarte adimensionale referitoare la mărimile de intrare şi de ieşire ale unui sistem şi servesc pentru caracterizarea proprietăţilor de transfer ale sistemului (exemple: amplificarea unui etaj, atenuarea unei linii, atenuarea unui ecran).

Reprezentarea dublu logaritmică - exemplu Este reluată reprezentarea modulelor funcţiilor din exemplele precedente, reprezentarea logarimică realizându-se şi pe axa verticală, modulele fiind exprimate în decibeli. Se observă liniarizarea pe porţiuni obţinută pentru modulele celor două funcţii.

Reprezentarea prin diagrame Bode Metoda diagramelor Bode presupune înlocuirea reprezentării graficelor la scară dublu logaritmică cu asimptotele şi tangentele ce se pot duce la aceste grafice. Se obţine o reprezentare grafică numai prin semidrepte şi segmente de dreaptă. Acest tip de reprezentare permite o foarte facilă operaţie de însumare grafică.

Reprezentarea prin diagrame Bode - exemplu În figura alăturată este completată reprezentarea anterioară cu diagramele Bode ataşate celor două funcţii. Cu verde pentru |A1v|; Cu roşu pentru |A2v|;

Însumarea grafică a diagramelor Bode - exemplu În figura de jos este reprezetat la scară logaritmică(negru) şi prin diagrame Bode (albastru) modului amplificării:

Exemplu 1 - utilizarea diagramelor Bode

Exemplu 2 - utilizarea diagramelor Bode

Nivele de semnale Nivelele de semnale absolute raportează mărimile din sistem la o valoare de referinţa fixată. Nivelele relative de semnale raportează semnalul analizat la un semnal a cărui valoare nu este cunoscută.

Nivele absolute în dB Observaţia 1- Cunoscând valoarea nivelului absolut se poate reconstitui uşor valoarea semnalului:

Nivele absolute în dB Observaţia 3 - Dacă se cunoaşte valoarea puterii în dB şi valoarea rezistenţei pe care se măsoară aceasta atunci nivelele absolute de tensiune şi de curent se pot deduce astfel:

Nivele absolute în Np Dacă în locul logaritmilor zecimali care s-au folosit pentru exprimarea rapoartelor în dB, se folosesc logaritmi naturali (Neperieni), nivelele vor fi exprimate în Neperi (Np). Relaţiile de transformare din Np în dB şi invers sunt următoarele: 1Np8,686dB, 1dB0.115Np

Operaţii cu nivele de semnale - exemplu Pe o rezistenţă de 50  se măsoară VdB=120 dBV. Cât este nivelul absolut de putere? Dar cel al curentului ce o parcurge?