🗊Презентация Degradarea mediului înconjurător

Degradarea mediului înconjurător

Incă de la apariţia omului pe Terra, el a influenţat mediul natural în care trăia. La început impactul a fost neglijabil, dar odată cu cresterea numărului de indivizi pe glob s-a intensificat poluarea, degradând mediul natural.

Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:

Degradarea mediului înconjurător Degradarea mediului înconjurător

Tipuri de poluare(de la cuvintele polluo, -ere= a murdări,a degrada). Tipuri de poluare(de la cuvintele polluo, -ere= a murdări,a degrada).

I. Poluarea apei I. Poluarea apei

Materiile in suspensie

Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi) Fosfaţii provin, din dejecţii umane şi din surse industriale şi agricolole. Nitraţii provin din agricultură(îngrăşăminte), creşterea intensivă a animalelor (dejecţii).

 Poluarea bacteriană 

Poluanţii apelor

 B) Poluanţi chimici  B) Poluanţi chimici

II. Poluarea aerului

Cenuşa este rezultată în exclusivitate din combustibilii solizi. Cenuşa se compune din: compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui.( compuşii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu şi/sau sulf; Impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se află înglobat zăcământul. Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecaniceşi hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format încamera de ardere, în marile centrale termoelectrice; la trecerea prin coş, cenuşa este captată aproape în totalitate.

Există trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşă şi/sau fum în atmosferă: 1erupţiile vulcanice;  2 furtunile de praf; 3 incendiile naturale ale pădurilor

Furtunile de praf Solurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile ridică de pe sol o parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transformă în suspensii, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectuluide spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.

Uscaciunea naturală a climatului poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale.

Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi efectul de seră. Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au apărut pentru prima dată în Scandinavia

Efectul de seră

III. Poluarea solului

Degradarea solului Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul. Solul este stratul afânat, moale şi friabil, care se găseşte la suprafaţa scoarţei terestre, şi care împreună cu atmosfera constituie mediul de viaţă al plantelor. Degradarea solului este procesul care determină distrugerea stratului fertil de la suprafaţa şi imposibilitatea refacerii lui. Acţiunea antropică asupra solului prin defrişare, aratul pajiştilor a avut drept consecinţă apariţia „pământurilor rele” pe care nu se mai formează vegetaţia. Defrişările neraţionale duc la dezgolirea solului şi la dispariţia unui număr mare de specii de plante şi animale. Industrializarea, urbanizarea şi traficul rutier au dus la apariţia şi accentuarea fenomenului poluării. Cauzele degradării solului datorate activităţii umane sunt: exploatările miniere, defrişările, desecările, aratul necorespunzător, exploatarea intensivă, folosirea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor, păşunatul excesiv, turismul practicat necorespunzător. Un aspect major al degradării mediului înconjurător, al restrângerii posibilităţilor de hrană ale populaţiei în continuă creştere constituie în folosirea neraţionala a solurilor, scoaterea unor suprafeţe întinse de terenuri de la producţia vegetală.

IV. Poluarea cu radiaţii Poluarea cu radiaţii apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor radiaţii, capabile de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii. Aparatele si instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de personal calificat îndomeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive şi al surselor de radiaţii trebuie să se realizeze cu respectarea normelor republicane şi internaţionale, în containere adecvate şi etichetate

V. Poluarea termică Acest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi aliajelor, înturnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică.Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantităţimari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul,circulaţia maselor de aer, regimul precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şitemperatura aerului. În industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşteconsiderabil temperatura. Sunt situaţii în mineritul subteran al carbunilor sau alminereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să crească, făcând dificilă sauimposibilă extracţia.O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează înstare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă, fie în ape. Acestfenomen de încălzire a apelor poate avea două mari consecinţe:o influenţă directă  asupra unor specii de plante şi animale; o activitate bacteriană  mai intensă şi astfel un foarte mare consum de oxigen (se observăfrecvent, în perioadele foarte calde, peşti pe mal, asfixiaţi, victime ale unui ‘’şoc decăldură’’).Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării. În alte situatii apa seclorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare şi stânjenesc transportul naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viaţă din apă. O alta metodă mai eficientă este asigurareaunui debit mare de răcire, care să nu crească cu mult temperatura apei, evitând poluareatermică.

VI. Poluare fonică Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să producă o senzaţieauditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanţe (aer, lichideşi solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din sursenaturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluareafonică sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive,instabilitate psihică, randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargereageamurilor.Efectele poluării sonore sunt:8   infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtuniişi în timpul zborului avioanelor supersonice; ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică. Laom ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar  pierderea echilibrului.  zgomotul  care acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge lasistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efecteleresimţite de om sunt: reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul producerii de accidente, traumatisme ca: ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şichiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări alesomnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor,aparatelor şi instrumentelor.Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noitehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor  procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rând, un comportamentcivilizat al oamenilor între ei

Poluarea este orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a mediului peste o limită admisibilă stabilită.

in prezent s-au produs mari modificări în peisajul geografic al globului, unele cauze naturale sunt: - schimbările climatice; - transgresiunile marine; - erupţiile vulcanice; - cutremurele distrugătoare.

Schimbările mari s-au produs în ultimele doua veacuri datorită: - dezvoltării industriei - creşterii numerice tot mai accentuate a populaţiei (explozia demografică) - aglomerarii crescânde a marilor centre oraşeneşti - îndesirii căilor de transport (rutier, cu ample treceri la nivel suprapuse; feroviare; navale, cu vaste incinte portuare şi aeriene, cu piste de aterizare) - defrişările pe mari întinderi : eroziunea terenurilor - deversările de substanţe nocive în apele curgatoare sau eliminările lor în atmosferă.