🗊Презентация Democratie

DEMOCRATIE provine din limba greacă în care “demos” - popor,iar “kratos ” putere (puterea poporului, conducerea poporului de către popor). Democraţia ca regim politic a apărut în antichitate, în oraşul-stat Atena (secolul VI î. Hr) şi se baza pe participarea tuturor cetăţenilor la votarea legilor şi alegerea în funcţii publice prin tragere la sorţi. Acest tip de democraţie s-a numit democraţie directă pentru că toţi cetăţenii participau în mod direct la actul de guvernare. Democraţia modernă presupune participarea la actul de guvernare prin reprezentanţi aleşi prin vot universal, de aceea se şi numeşte democraţie reprezentativă.

Regimul politic democratic se caracterizează prin: separaţia puterilor în stat;  respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;  existenţa mai multor partide şi ideologii politice (pluripartidism);  dreptul de vot universal;  alegeri libere; domnia majorităţii şi protecţia minorităţilor.

Democraţia presupune existenţa unor valori,precum: libertatea, dreptatea şi egalitatea. Acestea reprezintă idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna şi în acelaşi timp, repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa în societate.

Avantajele democraţiei :  participarea efectivă a populaţiei la procesul de luare adeciziilor;  prezenţa unor elite care guvernează societatea cu sprijinulacesteia, guvernare ce presupune responsabilitate şi limite;  prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute careluptă pentru acapararea puterii politice;  structurarea unei ideologii bine definite;  organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea;  existenţa unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor în stat sau principiul autonomiei locale; economie de piaţa unde liberul schimb duce la odezvoltare economică. Dezavantajele democraţiei :  existenţa unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice în scopul recrutării sau fidelizării clientelei politice; extinderea corupţiei şi necesitatea ocultării ei ce împingesistemul comunicării politice către disimulare, către minciună.

"Democratia inseamna doi lupi si un miel care voteaza meniul pe care il vor servi la masa.  Libertatea este un miel bine inarmat care contesta votul." Benjamin Franklin

Anii democraţiei şi ai prosperităţii (1919-1929)  Cea mai veche democraţie modernă a fost S.U.A., unde votul universal s-a introdus treptat în toate statele în secolul XIX. Majoritatea statelor europene care avuseseră regimuri politice liberale în secolul al XIX-lea (adică regimuri care respectau drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi separaţia puterilor în stat), devin, după 1918, state democratice, prin introducerea dreptului de vot universal, mai întâi pentru bărbaţi, apoi, treptat şi pentru femei. Statele democratice reprezentative au fost S.U.A., Marea Britanie şi Franţa, care au impus modelele lor politice majorităţii statelor europene. Modelul politic englez şi american presupune existenţa a două partide politice care alternează la guvernare (sistem bipartidist): Partidul Democrat şi Partidul Republican în S.U.A., Partidul Conservator şi Partidul Laburist (o variantă a socialismului) în Marea Britanie. Modelul francez presupune existenţa mai multor partide politice care participă la guvernare prin realizarea unor coaliţii de dreapta sau stânga (pentru că, de regulă, nici un partid nu câştigă peste 50% din voturi ca să realizeze guvern singur).

Franţa, denumită în mod oficial Republica Franceză este o ţară  situată în Europa de Vest dar care cuprinde şi diverse insule şi  teritorii situate pe alte continente.  Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi statconstituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul.

Republica Franceză este un stat unitar fiind o democraţie organizată ca o republică semiprezidenţială.  Este o naţiune dezvoltată având cea de-a cincea economie mondială în anul 2008.

Franţa face parte, de asemenea din Grupul G8,un forum internaţional al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere economic,tehnologic si militar.  Chiar dacă însumează aproximativ 14% dinpopulaţia lumii, G8 contribuie asupra PIB -ului la nivel mondial in proporţie de 60%.  De asemenea, ele totalizează 72% din cheltuielilemilitare ale lumii, Franţa, alături de Rusia,Marea Britanie si SUA deţinând peste 95 % din armamentul nuclear al lumii.

În istoria dezvoltării politice a Franţei au existatmai multe tipuri de guvernământ, începând cumonarhia absolută, monarhia constituţională,imperiul, dar şi republica parlamentară, ajungându-se în prezent la o republică semiprezidenţială.

Naţiunea franceză a avut o contribuţe majoră în enunţarea şi realizarea unei doctrine democratice şi liberale care a declanşat, în scurt timp, în reînoiri constituţionale în toate statele de pe continent, factor determinant în impunerea noii doctrine şi a marilor principii ale libertăţii şi egalităţii fiind considerată Revoluţia Franceză din 1789.

Ca rezultat al acestei Revoluţii, la data de 3 septembrie 1791 este adoptată prima constituţie scrisă a Franţei şi a doua din Europa, prima fiind adoptată în Polonia in 1791.  Astfel, s-au pus bazele unei monarhii care nu mai afirma „L’etat c’est moi”-„Statul sunt eu” ci se recunoaşte originea puterii ca venind de lanaţiune, putere exercitată prin reprezentanţii săi.

În concepţia istoricilor şi a politologilor, Franţa este ţara celor cinci republici care au marcat tot atâtea etape distincte ale evoluţiei în planul organizării politice.  Prima republică franceză a fost instaurată prin Constituţia adoptată pe 24 iunie 1793, consecinţă directă şi totodată împlinire a idealurilor Revoluţiei din 1789. Victoria Revoluţiei Franceze - simbolizată prin dărâmarea Bastiliei pe 14 iulie 1789, dată devenită zi naţională, a însemnat înlaturarea absolutismului monarhic şi a pregătit instaurarea formei de guvernământ de factură republicană.

A Patra Republică este numele dat sistemului politic de stat republican în Franţa din iunie 1944 până în octombrie 1958.  Din multe puncte de vedere această etapă a fost o continuare a celei de-a treia republici ce a existat înaintea războiului.  A păstrat aceeaşi caracteristică de sistem politicinstabil cu guverne incapabile să obţină sprijinul Parlamentului, în cei 12 ani de existenţă existând 24 de guverne.  A Cincea Republică este un regim parlamentar în care puterea executivă colaborează cu puterea legislativă în cadrul unui sistem de separare a puterilor.  A Cincea Republică funcţionează optimal dacă majoritatea parlamentară şi preşedintele sunt de aceeaşi parte a spectrului politic, situaţie în care premierul este responsabil de asemenea în faţa Preşedintelui care îi poate cere să demisioneze.  În caz de coabitare, în mod uzual, Guvernul este responsabil de politica internă a ţării, in timp ce Preşedintele este responsabil de reprezentarea externă a ţării.

Actuala Constituţie a Franţei a fost adoptată ladata de 4 octombrie 1958 şi a fost amendată de 17 ori, cel mai recent la data de 28 martie 2003. Este numită în mod tipic Constituţia celei de-a cincea Republici şi a Înlocuit constituţia celei de -a patra republici datând din 27 octombrie 1946.  Preambulul Constituţiei reaminteşte Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din 1789 şi stabileşte caracterul secular şi democratic al Republicii Franceze, care îşi derivă suveranitatea de la popor,”guvernul poporului, din popor pentru popor”, în franceză „gouvernement du peuple, par le peuple et puor le peuple”.

Actualul preşedinte al Republicii franceze este Francois Hollande. Numit în mod colocvial Preşedintele Franţei, acesta este şeful de stat ales al Franţei şi deţinătorul titlului de co-principeal Andorrei si Marele Maestru al Legiunii de Onoare.

În prezent, regimul politic francez se caracterizează prin: Separaţia aproape strictă a celor trei puteri; Preponderenţa puterii executive faţă de legislativ;  Concentrarea puterii de decizie la nivelul Preşedintelui Republicii;  Iresponsabilitatea politică a şefului statului;  Alegerea preşedintelui prin vot universal direct;  Numirea membrilor guvernului de către şeful de stat, la propunerea primului ministru;  Responsabilitatea politică a membrilor guvernului faţă de parlament.

Concluzii  Ca şi concluzie a celor prezentate mai sus se poate afirma că gândirea şi practica politicii franceze au exercitat şi încă exercită o influenţă deosebită asupra dezvoltării democraţieila nivel mondial.Valoarea morală, politică şi juridică a marilor principii stabilite de Revoluţia Franceză a depăşit momentul epocii respective,proiectându-se într-o lume bazată pe respectul regulilor de drept.Toate acestea conduc la ideea că Franţa este o naţiune puternică, dezvoltată atât militar cât şi economic,continuând a fi un actor important în strategiile economice şi geopolitice la nivel mondial în general şi la nivel european în special.