🗊Презентация Materiale de constructii. Amestecuri uscate

MATERIALE DE CONSTRUCTII Amestecuri uscate

Amestecuri uscate Clasificarea amestecurilor uscate: După tipul lianţilor; Dupa dispersia agregatelor; După destinaţie.  După tipul linaţilor amestecurile uscate se subdivizează: pe bază de ciment; pe bază de ipsos pe bază de var. este de maxim 0,315mm.  După destinaţie amestecurile uscate sunt subdivizate: de zidărie: pentru zidării din blocuri de beton de montare: pentru montarea panourilor prefabricate mari şi pentru pereţi despărţitori; de fixare: pentru îmbrăcarea cu plăci termoizolante şi pentru armarea plaselor în zidării uşoare a sistemului de termoizolare; de netezire: pentru umplerea golurilor dintre plăci ceramice-(fuga); de hidroizolaţii: pentru instalarea soclului vertical şi orizontal, subsoluri, fundaţii, bazinuri; autonivelatoare: pentru şape şi pardoseli; de tencuială: pentru netezirea suprafeţelor neregulate.  După dispersia agregatului amestecurile uscate se subdivizează: cu granulaţie măşcată: dimensiunea granulelor este de maxim 2,5mm; cu granulaţie fină: dimensiunea granulelor de maxim 1mm;

Amestecuri uscate Proprietăţile amestecurilor uscate  Lucrabilitatea - proprietatea amestecului uscat ce asigură planietatea uniformă a suprafeţei de control cu amestec. Mobilitatea – proprietatea ce determină eficacitatea utilizării amestecului uscat. Verificarea mobilităţii poate fi determinată cu ajutorul unui con special a cărui masă este egală cu 300 gr. În acest caz conul se introduce în amestecul uscat, dacă tasarea este mai mică de 6 cm atunci amestecul se consideră rigid, dacă tasarea este cuprinsă între 6-10 cm – atunci amestecul se consideră cu o plasticitate medie, iar dacă tasarea este mai mare de 10 cm – atunci amestecul se consideră cu o plasticitate normală. Capacitatea de reţinere a apei – capacitatea amestecului uscat de a îmbiba apă şi a reţine apa în compoziţia sa. Cu cît capacitatea de reţinere a apei este mai mare cu atît sunt mai calitative. Aderenţa – proprietatea de adeziune a amestecului uscat cu suprafaţa de contact. Această proprietate asigură indicii mari la alte caracteristici ale amestecului uscat, cum ar fi: rezistenţa la deformare; rezistenţa la contracţie.

Amestecuri uscate

Amestecuri uscate Împărţirea nisipului în cele trei fracţii a arătat că conţinutul lor este respectiv de 30, 46 şi 24 %. Acest conţinut a fost considerat ca fiind de control. Experimentele au permis menţionarea compoziţiilor amestecurilor, corespunzătoare cu densitatea lor în vrac mai ridicată, adică cu granulometria optimală: 30 % - fracţia 0 – 0,5 mm, 20 % - fracţia 0,5 – 1,25 mm, 50 % - fracţia 1,25 – 3,2 mm. Fig.2.1 Microstructura amestecului uscat cu nisip de control la vîrsta de 28 de zile Fig.2.2 Microstructura amestecului uscat cu nisip de granulaţie optimală la vîrsta de 28 de zile Notă! După cum arată datele, granulometria optimală a permis ridicarea limitei rezistenţei la compresiune a amestecului uscat pe bază de ciment cu 18 % în comparaţie cu utilizarea nisipului cu granulometrie de control al conţinutului.

Amestecuri uscate Calitatea înaltă şi permanentă a amestecurilor uscate este asigurată de introducerea diferitor adaosuri chimice – plastifianţi, acceleratori de priză, adaosuri hidrofobe, stabilizatori, adaosuri ce reţin apa, producători de pori, adaosuri polimere disperse, fibre polimere etc. Pe larg se utilizează aşa fibre ca: sticloase, din celuloză, din polietilenă, din polipropilenă, poliacrilice, poliamide. Scopul armării amestecurilor uscate cu fibre este următorul: majorarea rezistenţei la întindere şi încovoiere; micşorarea contracţiei; majorarea rezistenţei la îngheţ; majorarea aderenţei; simplificarea procesului de şlefuire (la folosirea fibrelor din celuloză); majorarea rezistenţei la uzură (la folosirea fibrelor poliacrilice).

Amestecuri uscate Eficacitatea fibrelor în amestecuri creşte cu majorarea lungimii lor. La distrugerea compoziţiei, armată cu fibre care se caracterizează prin L < Lcr, se observă smulgerea fibrelor scurte din matrice, adică compoziţia se distruge la limita fibră – piatră de ciment (de ghips). Fig. 1 Fig.2 Fibrele cu L > Lcr singure se rup şi total realizează rezistenţa. De aceea compoziţiile armate cu fibre cu L > Lcr, sînt cu mult mai rezistente , decît cu fibre cu L < Lcr. Cu cît este mai mică valoarea Lcr a fibrei,cu atît mai eficient consolidează matricea. NOTĂ! Dacă valoarea alungirii la rupere este foarte mare, atunci se poate observa distrugerea pietrei de ciment (de ghips) fără distrugerea fibrelor. Aceasta se poate vedea în fig. 2.

Amestecuri uscate Pentru fiecare tip de fibră şi pentru fiecare compoziţie Lcr este diferită Caracteristicile principale ale diferitor tipuri de fibre NOTĂ! În dependenţă de proprietăţile dorite ale mortarelor pe bază de amestecuri uscate se aleg tipurile corespunzătoare de fibre

Amestecuri uscate Fibre poliacrilice: a)fără mărire; b)mărit la microscop Fibrele poliacrilice şi de sticlă majoreză duritatea şi elasticitatea compoziţiei; fibrele de celuloză uşurează procesul de şlefuire; fibrele de polipropilenă posedă rezistenţă mică la îngheţ (≈ −15˚C); fibrele de celuloză, poliamide şi poliacrilice posedă proprietăţi higroscopice accentuate; fibrele poliamide sînt inerte şi stabile în diferite medii chimice, nu cresc în volum sub acţiunea umidităţii şi ele micşorează numărul de capilare în tencuială, mărind durabilitatea. b)mărit la microscop Caracteristicile principale ale diferitor tipuri de fibre

Amestecuri uscate S-au pregătit probe sub formă de cuburi, cu dimensiunea laturii de 70 mm, din amestec ciment-nisip de consistenţă normală pe bază de nisip cu conţinut granulometric de control şi optimal şi s-a determinat rezistenţa la compresiune la 7 şi 28 zile. Forme cu dimensiuni 70x70x70 mm

Amestecuri uscate NOTĂ! Din contul utilizării agregatelor cu conţinut optimal structura materialului devine mai compactă, formată pe baza agregatelor uniform distribuite în volumul materialului.

Amestecuri uscate CONCLUZIE: În rezultatul folosirii complexelor de adaosuri se majorează omogenitatea după componenţa granulometrică a amestecului uscat, se majorează plasticitatea mortarelor, se majorează termenul de exploatare, se măreşte rezistenţa la îngheţ şi se îmbunătăţeşte calitatea suprafeţei. Adaosurile şi complexele de adaosuri care se folosesc, reprezintă un amestec în cantităţi bine determinate şi care sunt folosite pentru diferite amestecuri uscate în parte, în dependenţă de caracteristicile finale ale acestora.