🗊Презентация Puterea politică. Lecția 3

Lecția 3. Lecția 3. PUTEREA POLITICĂ

PLANUL Noțiunea, structura și caracteristicile puterii politice. Legitimitatea puterii politice.

COMPONENTELE PUTERII Implicarea minimum 2 subiecti (persoane, grupuri sociale, clase) Subiecții intra în anumită relație socială cu privire la problema discutată; Inegalitatea subiectilor; Ordinul, însoțit de amenințare; Pedeapsa sau amenințarea cu pedeapsa; Sancțiunea socială / statală pentru a ordona si a pedepsi (prin legi, tradiții, etc.).

Puterea este un mecanism de reglare a relaţiilor sociale, capacitatea diriguitorilor de a-şi impune voinţa în organizarea şi conducerea societăţii. Puterea este un mecanism de reglare a relaţiilor sociale, capacitatea diriguitorilor de a-şi impune voinţa în organizarea şi conducerea societăţii.

Autoritatea si puterea Distincţia dintre autoritate şi putere constă în atributele acestora: dacă puterea presupune atât relaţii de „conducere-supunere”, cât şi „dominare-subordonare”, autoritatea se rezumă doar la prezenţa relaţiilor „conducere-supunere”.

Specificul puterii Existenţa unui singur actor, fie şi purtător al puterii politice, nu implică realizarea actului de conducere (exemplul cu Robinson Crusoe, care a devenit purtător al puterii din momentul apariţiei lui Vineri). Puterea politică nu se reduce la relaţia dintre puterile statului. Existenţa (R.Dahl) a mai multor centre de putere în societate (poliarhiile) este o dovadă a uni societăţi veritabil democratice, poliarhiile sunt un model al democraţiei optime.

Puterea politică nu se reduce la relaţia dintre puterile statului. Puterea politică nu se reduce la relaţia dintre puterile statului. Existenţa (R.Dahl) a mai multor centre de putere în societate (poliarhiile) este o dovadă a unei societăţi veritabil democratice, poliarhiile sunt un model al democraţiei optime.

asimetria puterii politice sau „inegalitatea rolurilor” participanţilor la exerciţiul puterii. La baza caracterului asimetric a relaţiei de putere se situiează diferenţa de potenţial între purtătorul puterii şi partea ce suferă exerciţiul puterii: comportamentul uneia modelează poziţia şi comportamentul alteia. asimetria puterii politice sau „inegalitatea rolurilor” participanţilor la exerciţiul puterii. La baza caracterului asimetric a relaţiei de putere se situiează diferenţa de potenţial între purtătorul puterii şi partea ce suferă exerciţiul puterii: comportamentul uneia modelează poziţia şi comportamentul alteia.

PLANUL Noțiunea, structura și caracteristicile puterii poloitice. Legitimitatea puterii politice.

O condiţie importantă pentru funcţionarea şi eficienţa puterii politice este autoritatea ei în faţa cetăţenilor (= legitimitatea). O condiţie importantă pentru funcţionarea şi eficienţa puterii politice este autoritatea ei în faţa cetăţenilor (= legitimitatea). Termenul „legitimitate” (din franceză - „legitimite” = legalitate. Termenii de „legitimitate” şi „legalitate” sînt noţiuni asemănătoare, dar deloc identice. Legitimitatea e o explicaţie sociologică (nu juridică).

Legitimitatea puterii politice este un fenomen social-psihologic, care există în conştiinţa cetăţenilor sub forma unor reprezentări pozitive privitor la instituţiile politice ale puterii existente. Adică, legitimitatea puterii politice presupune imanenţa autorităţii şi susţinerii din partea majorităţii cetăţenilor societăţii. Legitimitatea puterii politice este un fenomen social-psihologic, care există în conştiinţa cetăţenilor sub forma unor reprezentări pozitive privitor la instituţiile politice ale puterii existente. Adică, legitimitatea puterii politice presupune imanenţa autorităţii şi susţinerii din partea majorităţii cetăţenilor societăţii.

Legitimitatea puterii reprezintă grad de încredere, din partea societăţii, exprimată iniţial prin vot, iar ulterior prin menţinerea unei opinii publice favorabile. Legitimitatea puterii reprezintă grad de încredere, din partea societăţii, exprimată iniţial prin vot, iar ulterior prin menţinerea unei opinii publice favorabile. Legitimitatea nu trebuie confundată cu legalitatea (= conformitatea cu legea). Caracterul fragil al legitimităţii, care nu a fost niciodată acordată o dată pentru totdeauna. Ce mai mare bogație a politicianul – timpul cind el deține increderea poporului

Legitimitatea tradiţională este condiţionată de persistenţa unor tradiţii, moravuri şi obiceiuri ce determină un anumit comportament şi se bazează nu doar pe credinţa în legalitatea, dar şi în sfinţenia orînduirii şi puterii existente. Normele ghidate de obiceiurile existente sînt cele care servesc ca temei pentru dominare şi supunere. Ele sînt insolvabile, iar nerespectarea lor atrage sancţiuni general acceptate de societate.

Legitimitatea charismatică ( din greacă - „har dumnezeiesc”). Charisma - o calitate şi capacitate extraordinară a individului, un har cu care a fost înzestrat şi nu dobîndit. Legitimitatea charismatică ( din greacă - „har dumnezeiesc”). Charisma - o calitate şi capacitate extraordinară a individului, un har cu care a fost înzestrat şi nu dobîndit. Legitimitatea charismatică apare de cele mai multe ori în condiţiile unei crize social-politice. Starea de criză stimulează apariţia unor lideri. Esenţial - nu doar posedarea charismei de către liderul politic, dar recunoaşterea acestui fapt de către mase.

Legitimitatea legal-raţională (raţional-birocratică) - acceptarea benevolă a normelor juridice care au ca scop reglementarea relaţiilor de guvernare şi subordonare. Dacă în cazul legitimității tradiţionale şi charismatice formula de realizare puterii este dominare-supunere, atunci legitimitatea legal-raţională se caracterizează prin guvernare-subordonare. În cazul acesta are loc supunerea faţă de legile existente (nu de o persoană). Subordonarea normei juridice are loc nu numai în cazul celor conduşi, dar şi a celor care exercită puterea. Legitimitatea legal-raţională (raţional-birocratică) - acceptarea benevolă a normelor juridice care au ca scop reglementarea relaţiilor de guvernare şi subordonare. Dacă în cazul legitimității tradiţionale şi charismatice formula de realizare puterii este dominare-supunere, atunci legitimitatea legal-raţională se caracterizează prin guvernare-subordonare. În cazul acesta are loc supunerea faţă de legile existente (nu de o persoană). Subordonarea normei juridice are loc nu numai în cazul celor conduşi, dar şi a celor care exercită puterea.