🗊Презентация Sistemul politic. Lecția 4

Lecția 4. Lecția 4. SISTEMUL POLITIC

PLANUL Sistemul poilitic: conceptul şi structura Tipologia sistemelor politice contemporane.

Noţiunea de “sistem” provine din greacă systema = ca reunire a mai multor lucruri într-un tot întreg. Noţiunea de “sistem” provine din greacă systema = ca reunire a mai multor lucruri într-un tot întreg. Iniţial noţiunea aceasta s-a afirmat în ştiinţa biologică, pentru explicarea schimbului de substanţe ce se produce între celula şi mediul ambiant. A fost introdusă în ştiinţa biologică de L. von Bertalanffy (anii ‘20-30), În anii ’40 a fost introdusă în sociologie de T.Parsons. În știința politică a fost introdusă de D.Easton în anii ’60.

ABORDAREA FUNCȚIONALĂ sistemul politic este un subsistem al sistemului social global (T.Parsons), fiind alcătuit din relaţiile politice, instituţiile politice, concepţiile politice, precum şi forme şi mijloace ale acţiunii politice, normele şi valorile politice corespunzătoare. sistemul politic este un ansamblu proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societăţi globale.

ABORDAREA FUNCȚIONALĂ sistemul politic este un sistem de interacţiuni, care îndeplineşte funcţiile de integrare şi de adaptare. sistem politic reprezintă totalitatea elementelor politice (guvern, partide, lobbyuri) care se află în interacţiune, vizînd redistribuirea autoritară a resurselor, a statutelor şi a privelegiilor (D.Easton).

FUNCȚIONAREA SISTEMULUI POLITIC SISTEMUL SOCIAL GLOBAL

INTRĂRILE (INPUT) Cerinţele reprezintă totalitatea solicitărilor pe care le primeşte sistemul politic de la indivizi, firme, sindicate etc. Cerinţele pot fi: majorarea salariilor, reducerea zilei de muncă, apărarea drepturilor omului, acordarea unor privelegii, înlesniri unor categorii sociale. redistributive (salarii, educaţie, servicii), regulatorii (asigurarea securităţii sociale, controlul asupra pieţii), comunicaţionale (prezentarea informaţiei politice, demonstrarea forţei politice).

Atunci cînd influenţa mediului extern este slabă, sistemul politic nu are destulă informaţie pentru adoptarea unor decizii determinate. Atunci cînd influenţa mediului extern este slabă, sistemul politic nu are destulă informaţie pentru adoptarea unor decizii determinate. Cînd influenţa mediului este puternică, dar unilaterală, atunci sistemul adoptă decizii pentru interesele unui grup anume. Atunci cînd cerinţele sunt exagerate, are loc “supraîncarcarea sistemului”, adică o perturbare a funcţionării acestuia.

SUSȚINERILE satisfacerea serviciului militar, plata impozitelor, respectarea legilor, demonstraţii de susţinerea a regimului, participarea la vot, atitudinea loială faţă de stat şi faţă de simbolica statului. Susţinerile, de obicei, întăresc sistemul politic, iar cerinţele au tendinţa de a-l slăbi. Susţinerile acordate îl întăresc atunci cînd ieşirile din sistem (ordonanţe, legile) corespund cu aşteptările oamenilor.

IEȘIRILE (OUTPUT) Produsul politic (legile, ordonanţele, acţiunile). Sistemul politic devine complet dacă este un factor care unifică, coagulează, reprezintă interesele politice ale unor grupuri / clase sociale. Prezenţa a unui singur element integrator nu este destulă pentru funcţionarea sistemului. Unirea elementelor politice se realizează de subiectul creator (partidele, elita politică), care determină scopurile sistemului, orientează activitatea elementelor sale.

STRUCTURA SISTEMULUI POLITIC Subsistem instituţional reprezintă totalitatea instituţiilor politice care indică gradul de organizare politică a societăţii la un moment dat. Principala şi cea mai veche instituţie politică este statul; partidele politice, grupurile de presiune, biserica, mass media etc. (nu orice organizaţie din societate este şi organizaţie politică, ci numai ceia care se implică în problema puterii politice).

Subsistem relaţional totalitatea relaţiilor sociale între indivizii, grupurile sociale şi comunităţile umane, modele de comunicare şi interacţiune între elementele sistemului politic, scopul cărora este organizarea şi conducerea societăţii. Relaţiile politice apar dintre “conducători” şi “conduşi”, deosebindu-se de restul relaţiilor sociale, printr-un caracter programatic (realizarea scopurilor privind organizarea şi conducerea societăţii) şi organizat (idei, programe şi platforme politice).

Subsistemul funcţional este activitatea de elaborare şi aplicare a deciziilor politice, acele metode utilizate de sistem politic în procesul de realizare a conducerii, adică regimul politic. Subsistemul funcţional este activitatea de elaborare şi aplicare a deciziilor politice, acele metode utilizate de sistem politic în procesul de realizare a conducerii, adică regimul politic. Subsistem normativ - norme juridice, tradiţii, principii morale, care reglamentează viaţa politică a societăţii. Normele orientează comportamentele instituţiilor politice, ale indiviziilor şi grupurilor implicate în procesele politice, stabilind locul și modalităţile desfăşurării acţiunii politice.

Subsistem cultural reprezintă totalitatea concepţiilor care reflectă în viaţa spirituală modul de organizare şi conducere politică a societăţii. Subsistem cultural reprezintă totalitatea concepţiilor care reflectă în viaţa spirituală modul de organizare şi conducere politică a societăţii. El este constituit din valorile, atitudinile, idealurile, tradiţiile politice existente într-o societate, modele de comportament politic. Elementul esenţial al culturii politice constituie doctrinele politice, care exprimă o anumită concepţie de organizare şi conducere politică a societăţii.

PLANUL Sistemul poilitic: conceptul, structura şi tipologii. Tipologia sistemelor politice contemporane.

criteriu puterea si valorile culturii politice (G.Almond): Sisteme politice anglo-americane. Sunt atribuite Marii Britaniei, SUA, Canadei, Australiei, Noii Zeelande. Ele se axează pe principiile şi valorile liberal-democratice. Există o cultură politică omogenă (valorile împărtăşite de elită şi mase sunt aceleaşi) fiind asigurate drepturile şi libertăţile fundamentale. Este respectat principiul pluralismului politic şi al separării puterii în stat.

Sisteme politice european-continentale. Includ state europene ca Franţa, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc. Incontestabil, sunt sisteme democratice, însă evoluţia lor nu a fost rectilinie, înregistrînd devieri radicale (instaurarea regimului totalitar în Germania şi Italia, a celui autoritar în Spania şi Portugalia). Sisteme politice european-continentale. Includ state europene ca Franţa, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc. Incontestabil, sunt sisteme democratice, însă evoluţia lor nu a fost rectilinie, înregistrînd devieri radicale (instaurarea regimului totalitar în Germania şi Italia, a celui autoritar în Spania şi Portugalia).

Sisteme politice preindustriale sau parţial industrializate. Pot fi atribuite unor state din Asia, Africa, America Latină, precum şi din Europa de Est. În cadrul sistemelor există un grad avansat de diferenţiere a instituţiilor şi valorilor politice. Cultura politică este fragmentată şi deseori are o formă rudimentară. Guvernarea este, de regulă, autocrată şi tinde spre autoritarism. Nu se respectă drepturile şi libertăţiile fundamentale, nici principiul separării în stat. Sisteme politice preindustriale sau parţial industrializate. Pot fi atribuite unor state din Asia, Africa, America Latină, precum şi din Europa de Est. În cadrul sistemelor există un grad avansat de diferenţiere a instituţiilor şi valorilor politice. Cultura politică este fragmentată şi deseori are o formă rudimentară. Guvernarea este, de regulă, autocrată şi tinde spre autoritarism. Nu se respectă drepturile şi libertăţiile fundamentale, nici principiul separării în stat.

Sisteme politice totalitare. Se caracterizează prin monopolizarea puterii de către un partid politic, a cărui ideologie devine a statului. Statul exercită controlul asupra tuturor sferelor vieţii sociale: economia, cultură, religie, familie etc. Separarea puterilor poartă un caracter formal. Cultura politică este una de subordonare şi nu se respectă drepturile şi libertăţile omului. Exemple: Germania nazistă, Italia fascistă, URSS, Corea de Nord, Cuba, China pînă în anii ‘90. Sisteme politice totalitare. Se caracterizează prin monopolizarea puterii de către un partid politic, a cărui ideologie devine a statului. Statul exercită controlul asupra tuturor sferelor vieţii sociale: economia, cultură, religie, familie etc. Separarea puterilor poartă un caracter formal. Cultura politică este una de subordonare şi nu se respectă drepturile şi libertăţile omului. Exemple: Germania nazistă, Italia fascistă, URSS, Corea de Nord, Cuba, China pînă în anii ‘90.